De curând am avut un accident rutier. Eram cu mașina lui Iubitu când, datorită unei porțiuni cu zăpadă de pe autostradă, am derapat și m-am răsturnat cu mașina. Am avut noroc și am scăpat doar cu niște dureri și niște zgârâieturi.
Rememorând totul tot așteptam ca Iubitu să îmi reproșeze faptul că i-am distrus o mașină foarte scumpă, din care nu va mai recupera mai mult de 8000 €. Mă gândeam că dacă îmi va spune și altceva în afara faptului că se bucură că am scăpat sănătoasă și că nu-i pasă de pagube o să îmi fie mai bine știind că nu sunt singura care mă învinovățesc pentru nesăbuința mea.Astăzi, în glumă, îmi zice că din cauza mea a stat mult pânâ să reușească să iasă din nămeți cu cealaltă mașină, neechipată de iarnă. Discuția a fost la telefon... dar lacrimile mi-au dat instantaneu... poate era mai bine dacă nu își exprima resentimentele... Cu toate că nu mă vedea i-a fost ușor să îmi înțeleagă noua stare și tremurul vocii, atunci mi-a zis: ”Tu ești a mea, pentru tine mi-aș da și sângele!”.
Fără suportul, optimismul și încurajările lui aș fi rămas cu răni psihice adânci...
Nu voi înceta niciodată să îi mulțumesc lui Dumenezeu că trăiesc și lui Iubitu că îmi luminează viitorul în întunericul ivit în viața mea!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu