Probleme existențiale

Pentru o clipa mi-a trecut o imagine prin fata: viata fara mine, cei dragi mie fara mine... era ok dar ochii iubitului meu erau tristi si nu as vrea niciodata sa ii vad asa...
Ce ciudata e viata...
Uneori simt ca nimic nu are sens si ma gandesc sa opresc totul... dar in secunda imadiat urmatoare imi dau seama ca un luptator duce lupta pana la capat!
Si apoi, ma confrunt cu un oras gigant zi de zi, cu un job extenuant si 2 facultati cu standarde destul de inalte si o fac bine, uneori chiar enervant de bine! Ca sa nu mai spun ca incerc sa imi tin activa si viata personala... daca nimic din toate astea nu m-au rapus, de ce intrebarile existentiale si probleme filozofice, a caror rezolvare nu au gasit-o nici macar Kant, Aristotel sau Ritther, m-ar rapune pe mine?!?!?!
Cu toate astea, mi-ar placea sa fi trait in o alta lume... mi-ar placea sa fiu o beduina din stiu-eu ce desert al lumii ca sa nu stiu nimic din toate probemele cotidiene ale orasului; mi-ar placea sa stau pe o insula, departe de toti... as vrea o viata linistita si calma...
As pleca chiar acum in lume sa imi caut liniste si fericirea interioara... dar, este EL care ma tine aici, legata cu sufletul de tot ce inseamna EL!
Niciodata nu mi-am inchipuit ca o sa iubesc asa... poate gresesc, uneori vad si eu aceste aspecte nefavorabile ale relatiei noastre dar EL merita orice fel de sacrificiu!!

 
Si.. pana la urma, sunt mandra de iubirea pe care i-o port!