duminică, 14 februarie 2010

4 ani și o lună

Azi e ziua noastră, a mea și a lui Iubitu, în primul rând pentru că azi e ziua tuturor îndrăgostiților și în al doilea rând pentru că azi am mai adăugat o luna la cei 4 ani decând suntem împreună.


De obicei, ca să râdă de mine, îmi spunea că el nu mai este îndrăgostit de mine, că ține la mine dar ceea ce simte nu mai este iubire... iar eu mereu începeam să plâng și îi spuneam că, indiferent de ce simte el, eu contiui să îl iubesc.
Astăzi a fost divers de anii trecuți. M-a sunat de la primele ore ale dimineții pentru a-mi spune ”la mulți ani” iar pe la ora 11 era deja la ușa mea cu un mare buchet de trandafiri roz (florile mele preferate sunt ghioceii dar pentru că nu a găsit a ținut cont de culoarea mea preferată și mi-a luat flori roz).
În cursul zilei, după ce am rezolvat împreună niște probleme rămase din cursul săptămânii, mi-a vorbit despre iubirea dintre noi, despre povestea noastră care a depășit limitele obișnuite ale unei astfel de relații și ne-am amintit amândoi diverse momente petrecute împreună. Seara am ieșit împreună la un restaurant, am luat cina și ne-am făcut diverse declarații.



Astăzi chiar am simțit că a fost ziua îndrăgostiților. Am avut sentimentul acela de împlinire după care tânjeam când vedeam anii precedenți perechile care păreau așa de îndrăgostite și de fericite.

Încă îl iubesc și știu că și el încă mă iubește! Sunt fericită!!!






joi, 11 februarie 2010

Aforisme



Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei ("Magicianul" de John Fowles)
Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. (Balzac - Verisoara Bette)

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete. (Cioran - Caiete)

Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul. (Albert Einstein)


Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur (Octavian Paler-"Un om norocos")

Cine se naste - creste; cine creste - iubeste; cine iubeste - sufera; cine sufera - moare; cine moare - scapa.
Si iarasi am vazut sub soare ca izbanda in alergare nu este a celor iuti si biruinta a celor viteji, si painea a celor intelepti, nici bogatia a celor priceputi, nici faima pentru cei invatati, caci timpul si intamplarea intampina pe toti. (Ecclessiastul)

3

 
Singuratatea sugruma sufletul,
Strigatele sting suspinele,
Suferinta striveste spiritul!
Soarele straluceste superb,
Susurul serii se simte succint,
Singuratatea suprema se simte sosind!
Stelele stralucesc silentios
Surprinzand seara sosind...
Supararile se simt strident!
Sufletul surade strivit...
Sarcastica-i soarta!...
Sfaturi stinghere se simt,
Sinceritati suparatoare se striga...
Surprinzator..se simte speranta succezand supararii, suspinele suprimand suferinata serilor singuratatii!



(Sa scriem strofe SuSurande)

Probleme existențiale

Pentru o clipa mi-a trecut o imagine prin fata: viata fara mine, cei dragi mie fara mine... era ok dar ochii iubitului meu erau tristi si nu as vrea niciodata sa ii vad asa...
Ce ciudata e viata...

Uneori simt ca nimic nu are sens si ma gandesc sa opresc totul... dar in secunda imadiat urmatoare imi dau seama ca un luptator duce lupta pana la capat!
Si apoi, ma confrunt cu un oras gigant zi de zi, cu un job extenuant si 2 facultati cu standarde destul de inalte si o fac bine, uneori chiar enervant de bine! Ca sa nu mai spun ca incerc sa imi tin activa si viata personala... daca nimic din toate astea nu m-au rapus, de ce intrebarile existentiale si probleme filozofice, a caror rezolvare nu au gasit-o nici macar Kant, Aristotel sau Ritther, m-ar rapune pe mine?!?!?!

Cu toate astea, mi-ar placea sa fi trait in o alta lume... mi-ar placea sa fiu o beduina din stiu-eu ce desert al lumii ca sa nu stiu nimic din toate probemele cotidiene ale orasului; mi-ar placea sa stau pe o insula, departe de toti... as vrea o viata linistita si calma...
As pleca chiar acum in lume sa imi caut liniste si fericirea interioara... dar, este EL care ma tine aici, legata cu sufletul de tot ce inseamna EL!
Niciodata nu mi-am inchipuit ca o sa iubesc asa... poate gresesc, uneori vad si eu aceste aspecte nefavorabile ale relatiei noastre dar EL merita orice fel de sacrificiu!!

 
Si.. pana la urma, sunt mandra de iubirea pe care i-o port!

2

Prea multă gălăgie...

liniște...
nimic...
pustiu...  
și bine!
spontan...
urlând...
pierzând....
dărămând...

totul se năruie!
e trist...
apus...
lipsind...
totul...
liniște..
nimic...
degeaba!!!!

1

"AM RENUNTAT LA MARGINITUL EU NEMARGININDU-MA-N TINE"

GANDESTI MII DE CUVINTE,
ASTEPTI MII DE MINUTE,
SPERANTE DESARTE
SI VISE PIERDUTE...
NIMIC NU-I DE AJUNS
SI DE PRISOS SUNT TOATE!
PRIVESTI UN APUS
SI TOTUSI NU-I SOARE,
TE-ASTEPTI SA GASESTI
SPERANTELE PIERDUTE
DE FAPT TU GANDESTI
CA VISELE TALE NU-S MULTE,
CA POTI ADEVERI MIRACOLUL
CA POTI SCHIMBA SI TRECUTUL
DAR TOTU-I UN VIS PIERDUT
SI DEGEABA-I TOTUL ACUM
NIMIC NU ARE ROST
SI SPERANTA E MOARTA...
TRAIESTE, VISEAZA SI CREDE IN VIATA!

Sfârșit de început


INCA O ZI...
SI TOTUL E LA FEL...
DUPA CE AM REUSIT SA SCAP DIN AGITATIA DE AFARA SI DUPA O ZI CHINUITOARE LA MUNCA IMI CAUT LINISTEA SI ODIHNA PE CARE AM LASAT-O DE DIMINEATA, PE UNDEVA PRIN CASA, INAINTE DE A PLECA.
AZI AM INCEPUT SI FACULTATEA... AM INCERCAT SA PAR SI EU INTERESATA DE DISCURSURILE INTERMINABILE ALE STIMATILOR MEI PROFI DAR, SUBIT SI INEXPLICABIL, DUPA NUMAI 5 MINUTE MA INJURAM CA M-AM RISCAT SA INTRU IN AULA ACEEA SI IN ACELASI TIMP MA FELICITAM PENTRU ALEGERILE LUATE ANII PRECEDENTI DE A NU APRTICIPA LA ASTFEL DE MANIFESTATII!:)) NOROC CA PREZENTA NU ERA OBLIGATORIE SI M-AM PUTUT STRCURA AFARA!!

UNEORI OBOSEALA MA RAPUNE... DESI NU AM O VIATA PREA ACITVA SI NICI NU MA POT LAUDA CU STIU EU CE PROIECTE (PROFESIONALE/PERSONALE)... SI TOTUSI ASTAZI ESTE O ZI CARE M-A EPUIZAT!
AM MOMENTE CAND MI-AS DORI SA FAC ALTCEVA.. CEVA CONCRET!!! SA VAD (PALPABIL VORBIND) REZULTATELE MUNCII MELE DAR, PE CEALALTA PARTE, IMI PLACE CE FAC SI CHIAR MA IMPLIC... HMMM...





marți, 9 februarie 2010

Lumina vieții mele

De curând am avut un accident rutier. Eram cu mașina lui Iubitu când, datorită unei porțiuni cu zăpadă de pe autostradă, am derapat și m-am răsturnat cu mașina. Am avut noroc și am scăpat doar cu niște dureri și niște zgârâieturi.
Rememorând totul tot așteptam ca Iubitu să îmi reproșeze faptul că i-am distrus o mașină foarte scumpă, din care nu va mai recupera mai mult de 8000 €. Mă gândeam că dacă îmi va spune și altceva în afara faptului că se bucură că am scăpat sănătoasă și că nu-i pasă de pagube o să îmi fie mai bine știind că nu sunt singura care mă învinovățesc pentru nesăbuința mea.
Astăzi, în glumă, îmi zice că din cauza mea a stat mult pânâ să reușească să iasă din nămeți cu cealaltă mașină, neechipată de iarnă. Discuția a fost la telefon... dar lacrimile mi-au dat instantaneu... poate era mai bine dacă nu își exprima resentimentele... Cu toate că nu mă vedea i-a fost ușor să îmi înțeleagă noua stare și tremurul vocii, atunci mi-a zis: ”Tu ești a mea, pentru tine mi-aș da și sângele!”.
Fără suportul, optimismul și încurajările lui aș fi rămas cu răni psihice adânci... 

Nu voi înceta niciodată să îi mulțumesc lui Dumenezeu că trăiesc și lui Iubitu că îmi luminează viitorul în întunericul ivit în viața mea!!!







luni, 8 februarie 2010

Iasomie și portocale, levănțică și smochine... Lumea arabă și misterele ei

Mereu am fost atrasă de lumea arabă. Începând cu mult vizionatul serial Clona si urmând cu nenumărate filme și documentare despre această civilizație am fost din ce în ce mai atrasă de misterul ei.
Cu toate că urăsc sa fiu sub papucul bărbatului, să nu am libertatea de a mă îmbrăca cu ce vreau și când vreau sau, cu atât mai mult, de a spune ce gândesc, mă ademenește gândul la mirosul de iasomie și flori de portocal sau la atingerea mătăsii în culori luminoase.
Astfel mi-a ajuns în mână cartea ”Frucrul interzis - romanul erotic al unei femei din lumea arabă”. O carte care se luptă între tradițional și erotism, o carte care vede sexul dincolo de tabu-ul impus chiar și în așa zisa noastră societate evoluată.
Această carte mi-a plăcut și mi-a displăcut în același timp. Mi-a plăcut datorită îndrăznelii Nedjimei, autoarea romanului, care, deși sub amenințarea spânzurătoarei, sparge toate tiparele romanelor despre această lume orientală. Mi-a plăcut cartea și pentru abundența miresmelor și măreția cu care au fost descrise senzațiile și trăirile Badrei, personajul principal.
Mi-a displăcut pentru că mi-a dizolvat imaginea de soți iubitori și devotați, conservatori și familiști pe care mi-au creat-o informațiile pe care le-am cules de-a lungul timpului despre bărbații arabi. De asemenea, m-a dezamăgit pesimismul cu care cartea se termină (pesimism din punctul meu de vedere), pentru că Badra rămâne doar amanta, iubita care nu reușește niciodată să fie și soția lui Driss (bărbatul vieții ei), deși sexul era pentru ei modalitatea de a-și exprima iubirea ce și-o poartă.
M-a dezamăgit această perspectivă pentru că se reflectă în propriile temeri... teama de a rămâne mereu amanta, iubita și niciodată soția iubitului meu... teama de a fi mereu a 2a ca prioritate, deși poate în sufletul lui ocup locul primordial...
Revenind la lumea arabă aș putea recomanda cartea ”Numai cu fiica mea” celor care deja sunt anti-arabi, după lectura acestei cărți cu siguranță vor deveni rasiști. Cu toate acestea, povestea pe cât de adevărată tot atât de emoționantă este.
Volumul al 2-lea este destul de fad... ”Din dragoste pentru un copil”  este un almanah al problemelor intervenite între părinții de naționalități diferite datorate dorinței fiecăruia de a-și crește și educa copii în spiritul naționalității proprii.
De partea cealaltă, ”Prin țara simțurilor”, al 2-lea volum al Nedjmei, descrie superstițiile lumii arabe și fantasmele gândirii tradiționale prin prisma încercărilor Zobidei (Badra din ”Fructul interzis”) de a-i sublinia feminitatea, senzualitatea și sexualitatea Leilei, o virgină alungată de familie pentru că nu a putut fi dezvirginată de propriul soț în noaptea nunții.
O altă carte interesantă despre acest univers al mirodeniilor, al deșertului cu oazele sale mirifice, dar și despre povara femeilor din această lume este ”Mă numesc Salma”.

Religie, lege, Coran, iubire, ură, dezamăgiri fără glas, plâns fără suspin, arome și senzații, regrete și dorințe, mister și romantism, respect și sexualitate crescândă, nisipul deșertului și oaze colorate în ocru sau adierea valurilor mărilor, toate descriu mai bine sau mai vag această lume a Sheherezadei.